(CRATIMA POEZIEI)

pentru Dumnezeu

ușă de biserică

și pentru Ăla

Costel Zăgan

EREZIA LUI NU

 Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile pe mine

să nu care cumva să sar gardul condiției umane

să nu care cumva să tac mai tare decât ceilalți

însă eu îmi văd liniștit de treabă

în ferma mea de cuvinte

și

toată ziua-s fericit că-s român

nu mă pot abține

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ

INVENTEME DIN MERSUL ISTORIEI

 Primăvara, doar pădurea ne mai poate salva!

Costel Zăgan, Inventeme

DUMNEZEU RĂNIT

 Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty

soarele pată de sânge

înroșește tot orizontul spre casă ultima redută

exilat pe muchia de cuțit a disperării

îl înțeleg pe Cioran din scoarță-n scoarță

aproape că nu mai am nevoie să-l (re)citesc

aproape că nu mai trebuie

să te naști

ca să mori

aproape

prin

departe

vorba

poetului

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 

DUMITRU STĂNILOAE

 Poporul este foarte unit la sate. Adică era.

EMINESCU

 poezia

sângerează

în

metru

antic

COSTEL ZĂGAN, GOGYOHKA MEA

BAFTĂ

 Caut urzici

cu

lumânarea

caut

primăvara

pe

întuneric

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE