Erezie second hand
Iarnă second hand ca să ningă trebuie să deschid
frigiderul să-mi iau porţia cotidiană de utopii
scriu poeme ca să mai aflu câte ceva despre Dumnezeu
ori măcar despre suflet
ştiţi de pildă ce-am aflat scriind titlul acestui poem
că am într-adevăr ochii albaştri
şi că poeziile de dragoste sunt un camuflaj perfect
pentru orice întâlnire de afaceri interioare
numai nefericirea face însă diferenţa
dintre noi şi lumea celor care nu cuvântă
autoironia poate intra şi într-un măgar
dacă-i suficient de spaţios
să ne încercăm totuşi norocul
ninsoarea-i ultimul zar al lui Dumnezeu
în ieslea acestei zile
(din vol. Erezii second hand, 2014)
Vânzătoare de ninsori
De te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc şi mor câte puţin
Şi simt în piept văpaia unui crin
Şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină
Şi trupul pacă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
dar cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub această întrebare
De te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare
(din vol. Cezeisme, 2008)
A venit Bacovia
E Bacovia fără un sfert
în loc de rugăciune
îngenunchez
şi
recit
Lacustră
Ploaia repeat monoton
Amin
Mă ridic
În
jur
persist
Bacovia
(din vol. Hiperbole blitz, 2005)
Hora Unirii-n doi
Hai iubito şi dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăşi româna
într-un susur de izvoară
Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri
Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăşi româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito şi dă-mi mâna
Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munţii iară
(din vol. Cezeime II)
Clarobscur de Dacia
Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă
Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească
Au au ce vreme-amară
au fugit munţii din ţară
Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie
Că nu-I deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face
De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva
Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială
Şi aşa pre el urmându-l
izbăvească-ne cuvântul
(din vol. Poeme infracţionale, 1995)
Costel Zăgan (n. 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu, Botoşani): A urmat gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian" din Botoşani (promoţia 1977) şi licenţiat al Facultăţii de Litere din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu". A publicat poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural.
Prezent în antologiile:
Porni Luceafărul (Botoşani, 1995)
Nord - Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Poeme hai hui - antologie de poezie (editura Singur, Târgovişte și editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012)
Însemnele unei tăceri - antologie de poezie – 2012 (editura Rovimed Publishers, Bacău,2012)
Amprente temporale - antologie de poezii cronopediene (Braşov, 2013)
Autograf pentru m(â)ine-lirică, proză şi arte platice (Adjud, 2014)
Volume publicate:
Hiperbole blitz (volum de debut, editura Axa, Botoşani, 2005)
Cezeisme (2008)
Gravitaţia sufletului (volum de versuri online, 2012)
Erezii second hand (editura Axa, 2014)
Deșertul de catifea (roman cibernetic, editura Axa. Botoșani, 2015)
Copyright © 2019 Costel Zăgan
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
.jpg)
