Faci lucrurile să vorbească
să nu izbucnești în plâns
conform cu-a zilei mască
și cu lacrimi de necuprins
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
* Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste, în vers clasic, Costel Zăgan își surprinde cititorul cu poeme îndrăznețe, scormonitoare, dar lipsite de stridențe lingvistice. (Florentina Toniță)
Faci lucrurile să vorbească
să nu izbucnești în plâns
conform cu-a zilei mască
și cu lacrimi de necuprins
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Firește cuvintele sunt lacrimi ale lucrurilor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Mutații în biblioteca sufletului
confesiunile unui poet
în plin
reflux sentimentar
pune cartea
pe
gura de canal
bolborosi-va
poeme infernale
strănuți
ca
un vulcan beat
emoția
se-ntinde
pretutindeni
ca
o
lavă pitorească
Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE
Adevărul există ca să-l rostim
Adevărul este România
Tu eşti România
Costel Zăgan, Ode gingaşe (25 februarie 2019)
Și la școală și acasă
teama asta mă apasă
Ori mă place ori că nu
lumea-mi zice hai și tu
Ieri fu mort și azi învie
o fi moartea mai hazlie
Cum se joacă necioplitul
poftim cică de-a iubitul
Dă-i în deal și dă-i în vale
n-are nicio parte moale
Spune una una bună
omul ăsta merge strună
Costel Zăgan, EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME