la crâșma unui adevăr domnesc
îmi dau pe dușcă zilnic, puși la zar,
toți banii inimii de buzunar -
hai, cântă lăutare că plătesc
între solemne stații de metrou
cobor din mers și urc la fel pe scară
ciupind de buci a morții domnișoară
ce-mi trece la dosar un număr nou
donez a tinereții mele fire
mereu în complicatul alambic
laborator de câlți și de nimic
care n-a inventat decât mâhnire
sub lampadarul tragerii la sorți
eu pic mereu ca fluturele-n flamă
o tragedie veselă mă cheamă
să iscălesc permisii pentru morți
hai, cântă-mi lăutare decuseară
azi sunt în fericire terfelit
mai bine cu arcușu-unui cuțit
pe vene mi-ai cânta, pe jugulară
LUCIAN AVRAMESCU, BUNĂ SEARA, IUBITO, 1989
EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN
Cu cât mă uit mai adânc în cer
Cu atât se uită cerul mai adânc în mine
Eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche
Însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc
Rănile mă fac mai puternic Continuaţi
Aşa grăit-a Zarathustra
Aşa tăcut-am eu
Derutat de silogismele urii politice
Eul liric face întoarceri dezordonate la stângă şi la dreapta
Deşi i-ar condamna pe toţi la dreapta-mprejur
Intertext
Dacă nu mă sinucid astăzi
Mâine se va naşte sigur primul supraom
Vai de mama mea
50 C e va rămâne-Amor, din ea, părere când timpul frumusețea o distruge? Renumele. Dar și acesta fuge mai repede decât aș vrea și piere.
