ÎNGERUL NU A MAI STRIGAT
de Costel Zăgan
Poemul are goluri de aer
Cuiburi
de
azur
buimac
Dacă nimic
nu
mă
doare
TAC
din Poeme de-aprins focul
Zăgan
sâmbătă, 2 octombrie 2021
joi, 30 septembrie 2021
BACOVIA VISCOLUL ȘI EU
Bacovia viscolul şi eu
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
şi dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ţi sară muştarul
Şi mână şi iarna spre sobă
copacii să-ţi bată în geam
să dea cea din urmă probă
şi iar să tragă ziua în ham
Ascultă toţi lupii cum urlă
şi lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ţine în ger
de dragoste iarăşi m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
Şi Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă
Şi altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos şi în suflet
şi-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred
miercuri, 22 septembrie 2021
HIPERGLOSSĂ
Lui Mihai EMINESCU
Toate trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte stele
să meargă ca pe roate
tragi cortina între ele
Câte-n lună câte stele
cine însă ține minte
personajele rebele
tragă lumea înainte
În auz îmi sună toate
dar nimic nu se poate
Costel Zăgan, CEZEISME II
luni, 20 septembrie 2021
JURNALUL INIMII A4
Jurnalul inimii A4
Foşnetul de mătase
al
acestui
jurnal invizibil
caleidoscop metafizic
trăiesc într-o lume palidă
Schiţe de oameni
femei şi bărbaţi
la relanti
Se rotesc
în jurul
interesului naţional
hora unirii
la
trombon
poezie de Costel Zăgan din Ocheade apolitice (25 februarie 2020)
joi, 16 septembrie 2021
miercuri, 8 septembrie 2021
ANTIVIRUS
Antivirus
Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru
Versul doi
versul şase
versul şapte
versul opt
Versul şase
versul trei
versul unsprezece
versul unu
Versul doi
versul paisprezece
Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină
poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
