Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos
tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt așa
de fericită că-mi vine să țip Doamne se-aude
Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva
își toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă
de cristal Mâncăruri și porțelanuri extrafine Gus
tul fabulos al vieții mă amețește Simt camera învâr
tindu-se în jurul meu Offf și soarele din plafon ca
re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul
Vreau să dorm
vineri, 11 februarie 2022
DOAR FEMEIA
Costel Zăgan
Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă ori tristă
viața asta blestemată
Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
doar femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc
Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ține lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă
Doar femeia ne arată
dacă-i lacrima curată
CEZEISME II
BIOPOLITICĂ
Cred
că
Omul
nu-i
decât
O
utopie
cu
sens
giratoriu
Se
naşte
chiar
dacă
nu vrea
Şi
moare
chiar
dacă
nu
poate
Costel Zăgan, Poeme infracţionale
joi, 10 februarie 2022
IUBITUL MEU IMAGINAR DRAGĂ KITTY SUNĂ FANTASTIC
NEDUMERIRE ȘI PE CANALUL ĂSTA
Dar unde ești Monșer
parcă te-a luat valul
și te-a izbit de cer
când ai sărit iar calul
Parcă te-a luat valul
te-a hărțuit săracul
ci inima-i pumnalul
să nu dai de dracu
Te-a hărțuit săracul
ce te-a izbit de cer
impecabil fracul
unde mergi Monșer
Doar unde duce valul
n-ai schimbat canalul
Costel Zăgan, CEZEISME II
SCURTĂTURA DRAGOSTEI
Scurtătura dragostei
Mi-ar place să mă odihnesc în
albastru Alături de frații mei ae
rieni fulgii Să întindem printre
nori și stele
câte o hora ori bătută
românească De să le pleznească
și îngerilor ochii de admirație
Prieteni eu cred că iarna-i
drumul cel mai scurt
spre copilărie
Fericit îngenunchez și ghiduș
îți fac semn
Doamne hai la săniuș
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
marți, 8 februarie 2022
POETUL CA O RANĂ DESCHISĂ
Între martirii și avocații istoriei
cu lacăt la gură și cătușe la mâini
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros
liber ca un râu de munte
c-un mal în rai
și
celălalt în iad
liber ziceam
cine nu înaintează
dă îndărăt
literă cu literă
niște răni inutile
niște îngeri de pripas
niște
măști
copilărești
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
