Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferinţa mea contemporană
de
iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stiloul Doamne va sări în aer
tăcerea cu aripa vai ne-atinge
din noi rămâne doar un vaer
Stiloul Doamne a sărit în aer
suferinţa mea contemporană
torci veşnicia dintr-un caer
pământu-ntreg este o rană
La stânga ţară ba la dreapta
păşeşte odată ceru-i treapta
Costel Zăgan,Cezeisme II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu