GRAMATICĂ PENTRU (NE)POȚI ȘI (NE)POATE

Penetrază verbul depărtarea

substantivul moțăie în pat

o conjuncție încearcă marea

alta dacă el este bărbat

Substantivul moțăie în pat

prepoziția îi stă în față

încă nu s-a dezbrăcat

și-a ieșit un fel de ceață

Prepoziția mai stă în față

 conjunția ascunde marea

lucrurile arată dimineața

 încotro a luat-o depărtarea

Substantivul saltă din pat

și o ia cu verbul la arat

Costel Zăgan, INTERTEXT, Nr.3-4, 2002

RUGĂ

‎Ion Țoanță‎ în Diana și Cerbul, endless story

26 aprilie 2017 la 06:34

Poeții de lângă noi.

Azi, COSTEL ZĂGAN

RUGĂ

(Costel Zăgan)

Căci singur

ca anul acesta

ca anul trecut

şi ca de când

sunt

N-am fost niciodată

Dar

Doamne

Singurătatea mea

cea de toate zilele

dă-mi-o mie

şi astăzi

Şi nu mă du

în ispita singurătăţii

singurătăţilor

Şi mă iartă

de toate

iluziile pierdute

cu voie

sau fără voie

Precum iert şi eu

prietenilor mei

toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte

de mine însumi

Lăsându-mi

o Doamne

şi iubita

şi dragostea

şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia

fără de margini

şi cu epicentrul

în fiecare

cuvânt

Apoi

din

cenuşa

poemului divin

Ajută-mă

o Doamne

să-mi revin

Atât

întreabă

focul din cuvânt

Atât

răspund

tăcerile arzând

ODĂ PRIVIGHETORII

Azi privighetoarea și-a început concertul

la ora 20 și 30 Am adăpat florile Și ceva

ca un vuiet al tăcerii m-a încremenit Din

toate părțile a izbucnit parcă un fel de me

lodie a sferelor cerești

Eu și celălalt scaun

gol

am încremenit de emoție

Parcă

Duhul Sfânt

cobora

pe

pământ

Și-au început

să mă doară

coardele vocale

5 minute

au trecut

ca

o

eternitate

Ecoul privighetorii

reverberează

în

trupul moleșit de cântec

O lumină adâncă-i gata

să se-nalțe

din

pieptul

meu

Costel Zăgan, Ode gingașe

CONVIEȚUIRE LITERARĂ

CONVIEȚUIRE LITERARĂ

septembrie 10, 2019

Aproapele meu se spală pe mâini

cu necazurile mele eretice O face

ostentativ aș putea zice chiar artis

tic Fiecare necaz e smotocit până

ajunge la zero Când ating și eu ex

tazul de la distanță Și preț de-o re

vistă literară interbelică toată lumea

se declară satisfăcută

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Sărbătoare: Aniversarea lui Emil Cioran

Dumnezeu rănit

Nici izolaţi nu suntem singuri dragă Kitty

Soarele pată de sânge înroşeşte tot orizon

tul Acasă ultima redută exilat pe muchia

de cuţit a disperării Îl înţele pe Cioran din

scoarţă-n scoarţă Aproape că nu mai am ne

voie să-l recitesc Aproape că nici nu mai tre

buie să te naşti ca să mori Aproape prin de

parte vorba poetului

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank (25 martie 2020)

CE PRIMĂVARĂ DOAMNE

Copacii sunt doldora de sonete

Costel Zăgan