prea amară e cafeaua
scoate cerul de sub rană
în cireș răsare neaua
Ce amară e cafeaua
zațul nopții cel de pradă
trage puțin perdeaua
soarele-i gata să cadă
Zațul nopții cel de pradă
scoate cerul de sub rană
în nori îngeri să se vadă
mai pune un vers în cană
Prea amară-i poezia
după nori cu ciocârlia
Costel Zăgan, CEZEISME II
Poezia
mă învață
să iubesc
Dragostea
mă recită
trup
și
suflet
mângâiere
după
mângâiere
Până
la
cer
și
înapoi
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
LECTURĂ PE ÎNTUNERIC
Frumoaso
te dezbrac
de
parcă aș citi
Cel mai frumos
roman
de dragoste
scris vreodată
Paradisul pierdut
mai pâlpâie
în ochii tăi
întredeschiși
în
zori
Dumnezeu
va umbla
iar singur
Printre
tăcerile noastre
ca
niște valuri îndrăgostite
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
SINUCIDERE PRIN ÎNFLORIRE
Arestați teiul din deal
mâine poate înflori
arestați teiul din deal
are vina de a fi
Mâine poate înflori
simt aici o-nfiorare
se crapă în tei de zi
floarea teiului răsare
Simt aici o-nfiorare
arestați teiul din deal
și acest pustiu de floare
va fi luat pe sus de val
Fluturând ca o batistă
iată-un tei ce nu există
Costel Zăgan , CEZEISME, 2008
CONVIEȚUIRE LITERARĂ
Aproapele meu se spală pe mâini
cu necazurile mele eretice O face
ostentativ aș putea zice chiar artis
tic Fiecare necaz e smotocit până
ajunge la zero Când ating și eu ex
tazul de la distanță Și preț de-o re
vistă literară interbelică toată lumea
se declară satisfăcută
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
NICĂ AZI
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Orice anotimp cu îngerul său îngerul de frunze-i la rând când după toate-ți pare rău doar toamna cade pe pământ COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI D...
