Arde
ca
un
fier înroșit
cântecul privighetorii
Gâtul însetat
al
amurgului
sângerează
Costel Zăgan, Ode gingașe
Arde
ca
un
fier înroșit
cântecul privighetorii
Gâtul însetat
al
amurgului
sângerează
Costel Zăgan, Ode gingașe
și eu ca și Geo Dumitrescu
într-o altă primăvară
dar nu
nu vreau să risc
versus
o elegie la pomana porcului
de anțărț
faultează melcul tăcerii
cu nonșalanță
și
promisiunea
gata
de mâine nu mai sunt porc
pardon înger
ci
doar poetul dumneavoastră preferat
coană condiție umană
de pomană
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Privighetoarea oprește ploaia
o întoarce din drum
plouă în do major
muguri la costum
15 grade celsius
la
ora 17 și 48 de minute
cer suspendat
între
ieri și mâine
plouă pe note
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Pe cine să mai găsești acasă dacă
toți poeții au fugit în cer lăsând
incubatorul visului pe mâna goală
a imigranților tăcerii cătușele ierbii
încearcă zadarnic să izoleze cerul din
picătura de rouă îngerii deja suprapopulează
paradisul pierdut iar sfinții au ocupat și
ultima peșteră a singurătății din loc în loc
se mai zăresc numai exploziile întârziate
ale macilor și uneori jocul de artificii al
florilor de câmp taman atunci când un săl
batic își mângâie femeia până la infraroșu
legea-i însă lege are grijă de toți
îndrăgostiții condiției umane
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
Orice anotimp cu îngerul său îngerul de frunze-i la rând când după toate-ți pare rău doar toamna cade pe pământ COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI D...