Homo deus (v)est
Atunci când cerul se subție
ca o foiță de țigară
Dumnezeu nu mai are tutun
Și eu îi repet
a n-a oară
că
nu fumez
Când îmi cere
un
foc
Costel Zăgan, Ode gingașe
* Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste, în vers clasic, Costel Zăgan își surprinde cititorul cu poeme îndrăznețe, scormonitoare, dar lipsite de stridențe lingvistice. (Florentina Toniță)
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu