la crâșma unui adevăr domnesc
îmi dau pe dușcă zilnic, puși la zar,
toți banii inimii de buzunar -
hai, cântă lăutare că plătesc
între solemne stații de metrou
cobor din mers și urc la fel pe scară
ciupind de buci a morții domnișoară
ce-mi trece la dosar un număr nou
donez a tinereții mele fire
mereu în complicatul alambic
laborator de câlți și de nimic
care n-a inventat decât mâhnire
sub lampadarul tragerii la sorți
eu pic mereu ca fluturele-n flamă
o tragedie veselă mă cheamă
să iscălesc permisii pentru morți
hai, cântă-mi lăutare decuseară
azi sunt în fericire terfelit
mai bine cu arcușu-unui cuțit
pe vene mi-ai cânta, pe jugulară
LUCIAN AVRAMESCU, BUNĂ SEARA, IUBITO, 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu