Iubirea ca antidestin
Mi-au ghicit viitorul
în
palma întunecată a focului
mâna mea stângă
Şi
de-atunci
scriind
cealaltă mână
A-nceput
cu stele să plângă
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu