Doamne
era
atât
de
frumoasă
Că-mi
era
teamă
să
respir
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu