SOMNIFERUL VIEȚII: 2024

duminică, 29 septembrie 2024

Orice anotimp cu îngerul său

îngerul de frunze-i la rând

când după toate-ți pare rău

doar toamna cade pe pământ

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Ce va rămâne-Amor, din ea, părere

când timpul frumusețea o distruge?

Renumele. Dar și acesta fuge

mai repede decât aș vrea și piere.

Începe anul. Ți-am tot scris sonete

De laudă, neștiutor și pur

De cât de trist se scurg și pe-ndelete

Clipele dulci prin pâlnii mari de-azur.

Ci-am vrut mereu să-ți pâlpâie un flutur

Deasupra sânilor ca peste-un turn

Un steag de dragoste. Roua să-ți scutur

Sau să ți-o ling pios de pe coturn,

Iubita mea-n aurării de plete

Topită și în palme cu-un brotac

Pe care-mi ceri întruna să-l împac,

Să-l fac să nu-i mai fie dor și sete

De apa de sub nuferii de-argint,

Când Dumnezeu se uită la noi blând...