Un cântec de dragoste răsună-n infern
un cântec de dragoste răstoarnă lumea
Doamne oare numai cântecu-i etern
dar că numai eu l-am auzit e culmea
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu