Un cântec de dragoste răsună-n infern
un cântec de dragoste răstoarnă lumea
Doamne oare numai cântecu-i etern
dar că numai eu l-am auzit e culmea
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu