SCARA
Mai întâi, rugăciunea preacurată
pornește,
Dintru care o anumită căldură se ivește.
După aceea, e străină și sfânta lucrare.
Apoi lacrima dumnezeiască a inimii izvărăște.
După ea, o pace dinspre mulțimea gândurilor
toate.
FILOCALIA IV
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu