Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile pe mine
să nu care cumva să sar gardul condiției umane
să nu care cumva să tac mai tare decât ceilalți
însă eu îmi văd liniștit de treabă
în ferma mea de cuvinte
și
toată ziua-s fericit că-s român
nu mă pot abține
COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu