Deschid o carte
precum
condamnarea
mea
la
viață
sau
la
moarte
adică
respir
în
ritmul alfabetului
mamă
ce
chestie
fatală
Costel Zăgan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu