Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste.
1.Eu mă zgudui de tristețe, lumea aplaudă în versete.2. Abuzul se uzează primul. (Costel Zăgan)
Slava deșertă, fie că e alungată, fie că e de față, naște mândria.
FILOCALIA II
* Credința e certitudinea despre existența lui Dumnezeu.
* Natura indică pe Dumnezu.
* Căci păcatul este izolare.
* Adevărata credință se prelungește în iubire.
* Stabilirea relației eu-tu se realizează prin credință.
* Cel care mă indică pe mine drept o datorie pentru semenul meu nu poate fi simțit decât ca stăpânul suprem al amândorura. Acela e Dumnezeu.
* Semenul meu trebuie să creadă tare ca să mă învie pe mine.
* Omul devine robul patimilor, slăbind în caracterul lui de subiect, când nu iubește.
* Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste și slujesc ei.
* Descoperirea dragostei divine e condiția creatoare a mântuirii omului.
* Faptele lui Iisus sunt brațe întinse asupra noastră.
* Opera Lui e puntea pe care o aruncă făpturii permanent.
* Iisus rămâne tot timpul ușa mântuirii, calea și viața.
* Nici pe pământ, nici în cer o ființă pur omenească n-ar fi fost capabilă de o suferință în stare să topească păcatul din oameni și să ispășească în fața lui Dumnezeu.
Dragă Kitty
trecutul are cuvântul
să spună el ce ne așteaptă
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste.