Orice anotimp cu îngerul său
îngerul de frunze-i la rând
când după toate-ți pare rău
doar toamna cade pe pământ
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu mă zgudui de tristețe, lumea aplaudă de bucurie. (Costel Zăgan)
Orice anotimp cu îngerul său
îngerul de frunze-i la rând
când după toate-ți pare rău
doar toamna cade pe pământ
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
50
Ce va rămâne-Amor, din ea, părere
când timpul frumusețea o distruge?
Renumele. Dar și acesta fuge
mai repede decât aș vrea și piere.
Începe anul. Ți-am tot scris sonete
De laudă, neștiutor și pur
De cât de trist se scurg și pe-ndelete
Clipele dulci prin pâlnii mari de-azur.
Ci-am vrut mereu să-ți pâlpâie un flutur
Deasupra sânilor ca peste-un turn
Un steag de dragoste. Roua să-ți scutur
Sau să ți-o ling pios de pe coturn,
Iubita mea-n aurării de plete
Topită și în palme cu-un brotac
Pe care-mi ceri întruna să-l împac,
Să-l fac să nu-i mai fie dor și sete
De apa de sub nuferii de-argint,
Despre tine
înflorește
teiul
iubito
și-n
primul
rând
și-n
fiecare
seară
stelele
înmuguresc
pe
alte
ramuri
după
aceeași
regulă
de
aur
despre
tine
înflorește
teiul
iubito
despre
tine
luminează
stelele
spre
dimineață
când
poeții
se retrag
spre
cer
cu
tot
cu
poeme
și
iubite
în
brață
Copilăria Doamne e un viciu
și-a fi tânăr e-un păcat
din cerneală hai ia-ți biciul
fii cuvântule bărbat
A fi tânăr nu-i păcat
ironia nu-i o crimă
azi politichia la palat
pe bărbații mari i-animă
Ignoranța nu-i o crimă
din cerneală îmi iau biciul
și vă mai trântesc o rimă
însăși viața e un viciu
Și-a fi om e un păcat
Doamne vai de neiertat
Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014
Orice anotimp cu îngerul său îngerul de frunze-i la rând când după toate-ți pare rău doar toamna cade pe pământ COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI D...