HĂRȚUIREA ROMÂNIEI

Pământul tot este o rană

cuvintele mustesc de sânge

o suferinţa mea contemporană

de

iau o piatră-n mână plânge

Cuvintele mustesc de sânge

stiloul Doamne va sări în aer

tăcerea cu aripa vai ne-atinge

din noi rămâne doar un vaer

Stiloul Doamne a sărit în aer

 suferinţa mea contemporană

torci veşnicia dintr-un caer

pământu-ntreg este o rană

La stânga ţară ba la dreapta

păşeşte odată ceru-i treapta

Costel Zăgan,Cezeisme II

OCTAVIAN PALER

* Prin poezie, zicea cineva, visează omenirea.

Lovindu-i pe poeți, omenirea lovește în visurile ei, în chiar puterea și dreptul ei de a visa.

Octavian Paler, Polemici cordiale 

GARDEROBA POETULUI

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

Ioana Manolache

23 martie 2013 la 08:15

Garderoba poetului - Costel Zagan

Din nori mi-am croit o haină

din câmpie pantaloni

şi mi-am tras pe ochi o taină

încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni

şi din munţi ehei centură

şi cum dinţii-mi sunt afoni

câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură

peste ochi colea o taină

bănuind că moartea-i dură

mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc

mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II

1Costel Zăgan

TĂCERE-N DOI

Liliana Trif

23 martie 2012 la 14:34 · 

Tăcere-n doi - Costel Zăgan

Ce poezie frumoasă eşti iubito

te-aş învăţa pe dinafară

dar mă-ncurc mereu la sâni

cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară

şi părul şi gâtul şi buricul

şi încotro nemaiavând de primăvară

aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito

şi eu ce norocos am fost

când tăcerea-am zdrobit-o

şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea

ce chestie perfectă e femeia

RUGĂ SCRÂȘNITĂ

Între noi sârma ghimpată

viscolește ca un roi

fost-am daci parcă odată

ți-amintești Doamne de noi

Viscolește ca un roi

pământenii toți ca unul

strâng din dinți și din nevoi

ce-aș mai face-o pe-a nebunul

Pământenii toți ca unul

fost-am daci Doamne odată

și-oi vâna boala cu tunul

între noi sârma ghimpată 

Se topește ca un sloi

Dumnezeu este cu noi

Costel Zăgan, CEZEISME II

DUMNEZEU SCRIE ZILELE UNA DUPĂ ALTA

Din pământ zorii se-nalță

cerul se dă la o parte

lumea pune în balanță

viața parcă lângă moarte

Cerul se dă la o parte

să răsară Dumnezeu

și vedem până departe

cum a fost va fi mereu

Să răsară Dumnezeu

lumea pune în balanță

ce-i ușor lângă ce-i greu

din pământ zorii se-nalță

Cerul se dă la o parte

ca o filă dintr-o carte

Costel Zăgan, CEZEISME II

NOAPTE ÎMPREUNĂ

Costel Zăgan

Gabriel Dîrmon este cu Costel Zăgan.

Noapte împreună

Mare jale Doamne și minune-ar fi
să se crape-n România
o dată pe zi

BOALA SINGURĂTĂȚII

Îți bat cu degetul în geam

cu dorul meu îți bat în suflet

căci altceva Doamne nu am

în veacul ăsta deja putred

Cu dorul meu îți bat în suflet

sunt singur chiar de la geneză

și scrisul iată mi-i prea rânced

și stelele s-au încurcat în freză

Și-s singur chiar de la geneză

căci altceva Doamne nu am

singurătate absolută noua teză

când bat cu sufletul în geam

Cu dorul meu îți bat în suflet

ecoul Doamne cade putred

Costel Zăgan, CEZEISME II

MELANCOLIE PE CONT PROPRIU

Subiectul zilei: muguri

Melancolie pe cont propriu

Crengile nu mai sunt calme

copacii trag în noi cu flori

iar mugurii focuri de arme

ne urmăresc cu primii zori

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote (14 aprilie 2015)

NELINIȘTE DE VORONEȚ

Ştefan cel Mare nu-i mort

prieteni Măria Sa doarme

sub cerul ca o foaie de cort

faceţi copii strategici nu arme

Prieteni Măria Sa doarme

somnul i-l veghează poporul

şi greierii doar dau alarme

a venit în fine viitorul

Somnul i-l veghează poporul

sub cerul ca o foaie de cort

parcă ne şopteşte dorul

Ştefan ce Mare nu-i mort

Prieteni Măria Sa doarme

nu mai zăngăniţi din arme

Costel Zăgan , Cezeisme II

RUGĂCIUNEA RUGĂCIUNILOR

Sfinţească-se numele tău

vie împărăţia ta şi ne iartă

cum e-n suflet şi-n afară mereu

inima ta în noi să bată

Vie împărăţia ta şi ne iartă

facă-se voia ta libertate

să nu mai umblăm din poartă-n poartă

la fel pentru toţi la fel pentru toate

Facă-se voia ta libertate

cum e-n suflet şi-n afară mereu

în numele tău totul se poate

sfinţească-se numele tău

Vie împărăţia ta şi ne iartă

a fi liber e totuşi o artă

Costel Zăgan, Poeme infracţionale, 1995

MISTER LAZARUS

Costel Zăgan

12 martie 2018 la 08:04 · 

MISTER LAZARUS

Şi la şcoală dar şi-acasă

te(a)ma asta mă apasă

Ori mă place ori că nu

lumea-mi zice hai şi tu

Ieri fu mort şi azi învie

o fi moartea mai hazlie

Cum se joacă necioplitul

poftim iarăşi de-a iubitul

Dă-i în deal şi dă-i în vale

n-are nicio parte moale

Zice una una bună

omul ăsta merge strună

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

45

DUMINICA CEA REPEDE

Alexandra Sandulescu Zuza

12 martie 2019 la 15:29 · 

Cât de repede ne naştem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marţi
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbaţi
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge şchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O şi cât de repede
arde
Doamne
acest
rug.

Costel Zăgan