Eminescu sau despre melancolie
Ca un vis încremenit
ca o spaimă împietrită
între plus şi minus infinit
poezia pune lumea pe orbită
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (15 iunie 2011)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu