Eminescu sau despre melancolie
Ca un vis încremenit
ca o spaimă împietrită
între plus şi minus infinit
poezia pune lumea pe orbită
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (15 iunie 2011)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu