SCÂNTEI ȘI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

şi luceafăr şi măgar

iau ce n-aş putea doar cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine

o luceafăr şi măgar

cred că totuşi ar fi bine

doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere

toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan Cezeisme II

CĂUTĂTORUL ÎNSETAT AL ADEVĂRULUI

 

Versul este ca şi vinul

adevărul curge-n vin

niciodată nu-mi fac plinul

ci mereu Doamne sunt plin

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

 DE LA ALFA LA OMEGA

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul

ce taină revărsată-n mare

cu răsăritul şi-asfinţitul

e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput

ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

INCOGNITO

Doamne

era

atât

de

frumoasă

Că-mi

era

teamă

să

respir

Costel Zăgan, Ode gingaşe

TURNUL DIN PISA

 Desparte oamenii-n lacrimi

desparte lumea în lucruri

ai grijă pe cine mai clatini

ai grijă pe cine mai bucuri

Desparte lumea în lucruri

desparte cerul în îngeri

din via nopții ce struguri

în ce boabe mai sângeri

Desparte cerul în îngeri

ai grijă pe cine mai clatini

la capătul nopții ce plângeri

desparte oamenii-n lacrimi

Desparte lumea în lucruri

Turnul din Pisa să-l scuturi

Costel Zăgan, CEZEISME II

FEMEIA

 O cetate pe care trebuie s-o cucerești în fiecare zi

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

VIS DE COPIL

 Să ajungă pensionar ca orice floare

Costel Zăgan