CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE

Copiii întorc istoria pe dos caută se caută

printre visele oamenilor mari nu pricep

ce-au vrut să facă aşa departe de casă

în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte

aici toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i

singura fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă

trec toate cuvintele lumii cuvântul mamă îi şterge

şi lui Dumnezeu fruntea oameni buni istoria mai are

o şansă ridicaţi-vă-n picioare se naşte un copil

Costel Zăgan ,Elegii de trezit copilăria

Îmi place

Comentează

 Copilăria nu știe, copilăria este!

Costel Zăgan

PARADISUL DE NEGĂSIT

Costel Zăgan

Am să fac o revoluţie

promiteam în copilărie

copil fără nicio soluţie

necunoscut de gradul o mie

Dar ce promiteam în copilărie

a luat-o razna spre trecut

totul pare astăzi o nebunie

fără de sfârşit şi-nceput

Am luat-o razna spre trecut

adolecent fără nicio soluţie

Doamne spune-mi ce-au făcut

cu biata-mi revoluţie

Degeaba-am promis fir-ar să fie

să te-ascult toată viaţa copilărie

Cezeisme II

CLAR DE INIMĂ ALBASTRĂ

Stea răsai din cerurile vechi

copilărie cu cireşe la urechi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PLOUĂ COPILĂREȘTE

Punând

piciorul

pe

gâtul

fulgerului

Copilul

se

bucură

Ce jucării

luminoase

Mi-aruncă

Tata

din

cer

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

EREZIA FOSTEI PEDAGOGII VIOLETE

Profi şcoleri şi alţi fraieri Asta-i şcoala mea

Nu-i mai buzunăriţi sufletul Toţi trăim cu

cărţile pe masă Săraci (ne)educaţi şi ro-mâni

În proporţii acceptabile Totuşi există şi un

excedent neconsemnat în procesul-verbal de

predare a societăţii socialiste multilateral

dezvoltate Au rămas prea multe speranţe pe

capul bietului învăţământ românesc Prea multe

şi prea flămânde Zău dacă nu erau mai gustoase

minciunelele de altădată Hai că le-am găsit

şi pe-astea nepregătite

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

COPILĂRIA O ÎNGHEȚATĂ

 În fiecare zi mi-e dor de școală

în fiecare zi mi-e dor să-nvăț

copilăria parcă e o boală

la o aruncătură de băț

În fiecare zi mi-e dor să-nvăț

cu fiecare zi sunt mai copil

cândva o tratam cu dispreț

dar viitoru-i tot mai dificil

Cu fiecare zi sunt mai copil

copilăria totuși nu-i o boală

inventată parcă în april

în fiecare zi mi-e dor de școală

În fiecare zi mi-e dor să-nvăț

copilăria înghețată pe băț

Costel Zăgan, CEZEISME II

 POET NON-STOP

După ce
m-au arestat

Primul lucru
pe care
l-am
cerut
a fost

hârtie pentru poezie

Stupefiat
gardianul
a-nceput
să țipe

Șefu

este unu-aici
care trebuie
dus
la
spitalu de nebuni

Apoi
m-am
născut

Costel Zăgan, Ode gingașe

MUTAȚIE DEFINITIVĂ ÎN DERIZORIU

Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta

neamul meu de mioriţă

a umplut cu peşte balta

Zoe şi cu toată şleahta

ne-a întors iarăşi din drum

geaba ne mai plângem soarta

e doar o perdea de fum

Ne-a întors iarăşi din drum

neamul meu de mioriţă

nu ştiu când şi nu ştiu cum

Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta

ne-a(u) mutat din lumea asta

Costel Zăgan, Cezeisme II (12 august 2021)

COLIND ÎNTRE NOI

Lerui-ler singurătatea

lerui-ler cu flori de flori

o ninsoare să iau partea

să-mi ajungă-n sărbători

Lerui-ler cu flori de flori

lerui-ler mama și tata

lerui-ler cu frați surori

noaptea-i pe de-a gata

Lerui-ler mama și tata

câți fulgi e singurătatea

amintire-acesta-i plata

lerui-ler ziua și noaptea

Lerui-ler cu flori de flori

și-n cântec să mă-nfășori

Costel Zăgan

EREZIA SOARELUI NEGRU

Cum să-ţi cucereşti umbra ca pe propriul

Everest Cu toate că singurătatea îţi dă ghes

de la prima oră Renunţi la soarele cel negru

al melancoliei exact înaintea iluminării finale

Tragi şi ultimul pod al cetăţii interioare Şi nu

regreţi decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută

cu nimic Îţi laşi sufletul să fluture ca un steag

Pe un câmp de luptă minat de luceferi

Pe ceilalţi sinucigaşi îi admiri cu reticenţă

Sfârşitul nu încoronează nimic

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

INSOMNIE ÎN VERDE

 Al naibii iarbă

crește și noaptea

verde legănat

verde de adormit vântul

verde la pat

Costel Zăgan, HYPERION, NR.2, 2003