COSTEL ZĂGAN - CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

 

COSTEL ZĂGAN - CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

 

DRAGOSTEA-I PE LISTA DE SUPRAVIEȚUIRE

Dragă Kitty știu că pot muri oricând

Sunt cum se spune la dispoziția lui

Dumnezeu Și n-are niciun rost să

mă lamentez Tac și eu mâl-bâl-

dâ-bâc Din lac în puțul creației

Ud ca după potop Simt că-mi

îngheață aripile pe accelerator

Masca de sticlă a zilei

E gata să crape

Însă

cine va ghici

adevărul

de

sub

crustă

NUMAI JALEA BOLȚII ALBASTRE

Dragă Kitty nu te supăra Însă

lumea-i cetatea prostiei Așa că

nu prea-i duc dorul Deși sunt

în această cușcă viața mea în

conjurată de zăbrelele zilelor

Păzită cu strășnicie de acest

gardian rece soarele Și unde

mă trezesc noapte de noapte

cu trupul scăldat

de

lacrimile stelelor

LÂNGĂ FERICIRE

Dragă Kitty azi sunt aproape fericită

Eșafodu-i gol Toți călăii au fost trimiși

acasă în șomaj tehnic Vor primi aceeași

leafă Însă nu vor mai ucide pe nimeni

Se pot orienta spre alte meserii Profesori

doctori sau țărani Îl tentează primele Dar

așteaptă o ofertă și din satul lor natal

Fantomele de la cimitir au închinat toate

steagul

UMBRELA SOARELUI

Dragă Kitty ai văzut vreodată un câmp

de luptă devastat de lună Așa arată su

fletul meu după o noapte de insomnie

Când eram copil

soarele

era

cea mai frumoasă jucărie

EREZIA PLUTONULUI DE EXECUȚIE

Dragă Kitty dragostea pe vreme de război

nu-i o utopie Războiul este din păcate cea

mai mare utopie pusă la cale de om vreoda

tă O utopie ucigașă o utopie care se hrănește

cu viața și moartea oamenilor Și nu contea

ză vârsta sexul rasa sau nația Contează nu

mai această nesfârșită sete de sânge

Mâna încremenește pe trăgaci

Zâmbiți vă rog

Foc

după

foc

PUTEREA (NE)VOINȚEI

Ce-i și cu bărbații ăștia Parcă

au înnebunit cu toții Dragă Kit

ty Peste tot văd numai femei

goale Adevărate bijuterii de

gheață Inima-i gata să sară

din piept Pământul îmi fuge

de sub picioare o data la

stânga de două ori la dreap

ta Iar și iar Și nu-s decât

asistenta lui Dumnezeu

Pot orice dar n-am voie

Deloc

POEMUL CEL DINTÂI

Dragă Kitty nici eu

nu-s Anna Frank

Cu toate că

rănile mele

sunt mai dureroase

decât

primul

cuvânt

DRAGĂ KITTY VREI SĂ FII

Dragă Kitty vrei să fii prietena mea

Uneori mă dor toate cuvintele Însă

nu pot să tac nici în ruptul capului

Deși îmi dau seama Că orice vorbă

în plus M-ar putea costa chiar viața

Strămoșii mei au murit pentru liberta

tea mea Și eu nu pot să tac

Tăcerea ar fi

un act de trădare

DOMNULE EU SUNT INFERNUL DUMNEAVOASTRĂ

Dragă Kitty ploaia nu mai poate spăla

nimic Nici crimele nici răutățile oame

nilor Ura-i mai rea decât rugina Erodea

ză condița umană dintr-un capăt înaltul

Nu scapă nimeni bătrân sau copil bărbat

sau femeie Sufletele arată ca niște stafii

scăpate din iad Doamne mi-e teamă să-

mi ridic privirea din pământ

Ceru-i de plumb

NUMAI DUMNEZEU NU-ȚI CERE SĂ MORI

Știi care-i secretul

libertății

dragă Kitty

Omul

Restu-i

Lumea

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Costel Zăgan

Citește și: Costel Zăgan - Camera fără ferestre

Pagina Facebook de autor: Costel Zăgan

Copyright © 2021 Costel Zăgan
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.