Costel Zăgan
Pentru a nu pune
în primejdie
oxigenul celorlalți
ard în continuare
împotriva
cenușii
Ce rug ipocrit
și inima aceasta
a mea
prietene
POEME INFRACȚIONALE, 1995
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt răni care nu se mai închid niciodată: rănile adevărului. Costel Zăgan, Inventeme
-
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty soarele pată de sânge înroșește tot orizontul spre casă ultima redută exilat pe muchia de cuțit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu