(CRATIMA POEZIEI)

pentru Dumnezeu

ușă de biserică

și pentru Ăla

Costel Zăgan

EREZIA LUI NU

 Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile pe mine

să nu care cumva să sar gardul condiției umane

să nu care cumva să tac mai tare decât ceilalți

însă eu îmi văd liniștit de treabă

în ferma mea de cuvinte

și

toată ziua-s fericit că-s român

nu mă pot abține

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ

INVENTEME DIN MERSUL ISTORIEI

 Primăvara, doar pădurea ne mai poate salva!

Costel Zăgan, Inventeme

DUMNEZEU RĂNIT

 Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty

soarele pată de sânge

înroșește tot orizontul spre casă ultima redută

exilat pe muchia de cuțit a disperării

îl înțeleg pe Cioran din scoarță-n scoarță

aproape că nu mai am nevoie să-l (re)citesc

aproape că nu mai trebuie

să te naști

ca să mori

aproape

prin

departe

vorba

poetului

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 

DUMITRU STĂNILOAE

 Poporul este foarte unit la sate. Adică era.

EMINESCU

 poezia

sângerează

în

metru

antic

COSTEL ZĂGAN, GOGYOHKA MEA

BAFTĂ

 Caut urzici

cu

lumânarea

caut

primăvara

pe

întuneric

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

 Chiar de la început, Adam s-a pierdut în raiul Evei!

Costel Zăgan, Inventeme

DESPRE ADEVĂR

 * Adevărul vine din copilărie.

** Pentru că știe, adevărul iartă, nu pedepsește.

*** Adevărul taie-n carne vie.

**** Adevărul instituie starea de normalitate, minciuna o destituie.

***** Spre biserică numai minciuna se rătăcește.

       Costel Zăgan 

EVAGRIE PONTICUL

*** Gândurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului ca pe niște oi, păstorului bun. 

FILOCALIA I

TEOFANIA, MIHAIL GHEAȚĂU

 * Icoana este o spovedanie a imaginii.

FILOCALIA IV

 ***Dacă ești veghetor, ți s-a dat să fii și văzut prezent în orele de dimineață, dar să și vezi pe alții.

                             ISIHIE SINAITUL

MAI GINGAȘ

 Ticălos animal și omul

ticălos om și poetul

îngroapă în cer pomul

vindecă rana stiletul

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

TICĂLOSUL MONAH PE NUME TEOFAN

 SCARA

Mai întâi, rugăciunea preacurată

pornește,

Dintru care o anumită căldură se ivește.

După aceea, e străină și sfânta lucrare.

Apoi lacrima dumnezeiască a inimii izvărăște.

După ea, o pace dinspre mulțimea gândurilor 

toate. 

FILOCALIA IV

DUMITRU STĂNILOAE, IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI

 Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste.

***       În numele omenirii Iisus a înfruntat toată apăsarea neantului și a suportat 

toată  durerea prezenței lui , câștigând victoria, adică o putere care se întinde din El în toată natura omenească.

 

Dianei când e albastră song Celine Dion Loved Me Back to Life

Ludwig van Beethoven - Sonata Lunii

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

 Slava deșertă, fie că e alungată, fie că e de față, naște mândria.

FILOCALIA II

IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI (DUMITRU STĂNILOAE, 1943)

 * Credința e certitudinea despre existența lui Dumnezeu.

* Natura indică pe Dumnezu.

* Căci păcatul este izolare.

* Adevărata credință se prelungește în iubire.

* Stabilirea relației eu-tu se realizează prin credință.

* Cel care mă indică pe mine drept o datorie pentru semenul meu nu poate fi simțit decât ca stăpânul suprem al amândorura. Acela e Dumnezeu.

* Semenul meu trebuie să creadă tare ca să mă învie pe mine.

* Omul devine robul patimilor, slăbind în caracterul lui de subiect, când nu iubește.

* Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste și slujesc ei.

* Descoperirea dragostei divine e condiția creatoare a mântuirii omului.

* Faptele lui Iisus sunt brațe întinse asupra noastră.

* Opera Lui e puntea pe care o aruncă făpturii permanent.

* Iisus rămâne tot timpul ușa mântuirii, calea și viața.

* Nici pe pământ, nici în cer o ființă pur omenească n-ar fi fost capabilă de o suferință în stare să topească păcatul din oameni și să ispășească în fața lui Dumnezeu. 

LECȚIE FINALĂ

 Dragă Kitty

trecutul are cuvântul

să spună el ce ne așteaptă

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024