Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent.
COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
* Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste, în vers clasic, Costel Zăgan își surprinde cititorul cu poeme îndrăznețe, scormonitoare, dar lipsite de stridențe lingvistice. (Florentina Toniță)
Dumnezeu n-are nicio vină
dragă Kitty
noi am ales lumea asta
pe val
ori
în
adânc
ne așteaptă pe toți Apocalipsa
ce-i al vostru e pus deoparte
grăbiți-vă cât mai încet
profeții zădărniciei își scriu capodopera cu viețile noastre
nu degeaba suntem colegi de soartă
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
Uite-așa îmi lepăd haina singurătății
cum înflorește toamna
cu extremă delicatețe
știați că febra salcâmilor
îi scoate pe îndrăgostiți din minți
în stradă
și lumea
ca orice bombă cu efect întârziat
îmi permite să explodez
doar în brațele tale urâto
hai
ce zici
COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014
*** Arta este arma muzelor.
*** Nu-s normal? Păi, pe asta mă bazez!
*** Orice tăcere își are cântecul ei de lebădă.
*** Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbușim!
*** Dumnezeu: Universul redus la esență.
*** Mâinile se roagă, mângâind!
Iau cartea din raft
cine are nevoie de carte
cu cărțile pus pe caft
cărțile duc mai departe
COSTEL ZĂGAN
Deschid o carte
precum
condamnarea
mea
la
viață
sau
la
moarte
adică
respir
în
ritmul alfabetului
mamă
ce
chestie
fatală
Costel Zăgan
COSTEL ZĂGAN
Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic
Mă doare în Atlantic
și-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare
În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
și în vacanța mare
mă doae-n Europa
Și chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore
Costel Zăgan, VARA DIN SUFLET, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2023
N-ai căscat gura pentru mine
nici la politică nici la prostie
și n-ai văzut răul atât de bine
însă ce bun ar fi putut să fie
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile pe mine
să nu care cumva să sar gardul condiției umane
să nu care cumva să tac mai tare decât ceilalți
însă eu îmi văd liniștit de treabă
în ferma mea de cuvinte
și
toată ziua-s fericit că-s român
nu mă pot abține
COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ
Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty
soarele pată de sânge
înroșește tot orizontul spre casă ultima redută
exilat pe muchia de cuțit a disperării
îl înțeleg pe Cioran din scoarță-n scoarță
aproape că nu mai am nevoie să-l (re)citesc
aproape că nu mai trebuie
să te naști
ca să mori
aproape
prin
departe
vorba
poetului
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME