sâmbătă, 13 martie 2021

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

 AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil

înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua

mea mamă N-o folosesc niciodată drept

adjuvant sentimental Însă o recitesc cu

drag din scoarță-n scoarță Indiferent de

anotimp lectura-i de natură ciclică Citesc

pentru-a reciti Citesc până când toate

cărțile își scot mugurii pe rafturi

Dragostea rămâne ilizibilă

Deși mereu suspin și sufăr

în stație așteptând un mugur


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

MICHELANGELO , POEZII

 50 C e va rămâne-Amor, din ea, părere când timpul frumusețea o distruge? Renumele. Dar și acesta fuge mai repede decât aș vrea și piere.   

  • RUGĂCIUNEA RUGĂCIUNILOR
    Sfinţească-se numele tău vie împărăţia ta şi ne iartă cum e-n suflet şi-n afară mereu inima ta în noi să bată Vie împărăţia...
  • OCTAVIO PAZ
    EPITAF PENTRU UN POET A vrut să cânte, să cânte ca să uite viața lui cea adevărată de minciuni și să-și aducă aminte de mincinoasa lui viață...
  • NUMAI PENTRU FEMEI
      DOAR FEMEIA Costel Zăgan Doar femeia mai rezistă doar femeia ne arată dacă-i veselă ori tristă viața asta blestemată Doar femeia ne arată ...