sâmbătă, 13 martie 2021

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

 AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil

înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua

mea mamă N-o folosesc niciodată drept

adjuvant sentimental Însă o recitesc cu

drag din scoarță-n scoarță Indiferent de

anotimp lectura-i de natură ciclică Citesc

pentru-a reciti Citesc până când toate

cărțile își scot mugurii pe rafturi

Dragostea rămâne ilizibilă

Deși mereu suspin și sufăr

în stație așteptând un mugur


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ÎNGERUL TOAMNEI

Orice anotimp cu îngerul său îngerul de frunze-i la rând când după toate-ți pare rău doar toamna cade pe pământ COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI D...