EREZIA POEMULUI DE DRAGOSTE ȘI DOR

Autoironie acesta-i numele meu prieteni

de pretutindeni și de nicăieri Dumneavoa

stră cum o mai duceți cu viața cu moartea

cu invidia precum și cu celelalte treburi cos

mice și totuși atât de familiale cu r de la Ro

mânia lejeră Vai vai vai Românul moare ca

un copil cu biberonul veșniciei în gură Și

bucuria dansează pe buzele tăcerii Of

Doamne ce mișto e dragostea Mersi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II