RUG

 RUGĂ

COSTEL ZĂGAN

Căci singur

ca anul acesta

ca anul trecut

şi ca de când

sunt

N-am fost niciodată

Dar

Doamne

Singurătatea mea

cea de toate zilele

dă-mi-o mie

şi astăzi

Şi nu mă du

în ispita singurătăţii

singurătăţilor

Şi mă iartă

de toate

iluziile pierdute

cu voie

sau fără voie

Precum iert şi eu

prietenilor mei

toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte

de mine însumi

Lăsându-mi

o Doamne

şi iubita

şi dragostea

şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia

fără de margini

şi cu epicentrul

în fiecare

cuvânt

Apoi

din

cenuşa

poemului divin

Ajută-mă

o Doamne

să-mi revin

Atât

întreabă

focul din cuvânt

Atât

răspund

tăcerile arzând

CEZEISME, 2008

Activ