Adam n-a fost matematician
Poate
că
trei
că
trei
Este
adevărata
poartă
a
infernului
adevărata
poartă
a
infernului
Îmi
şopteşte
singurătatea
şopteşte
singurătatea
Deschizând
ochii
ochii
C-o
lacrimă
lacrimă
* Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste, în vers clasic, Costel Zăgan își surprinde cititorul cu poeme îndrăznețe, scormonitoare, dar lipsite de stridențe lingvistice. (Florentina Toniță)
Am mâinile ocupate: culeg stelele abandonate ale mileniului precedent. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu