Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram…
Deschid o carte precum condamnarea mea la viață sau la moarte adică respir în ritmul alfabetului mamă ce chestie fatală Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu