Cu fiecare frunză toamna renunță la verde
Anotimp handicapat cu ramuri în cer și cu rădăcini de foc și pară
Vântul tremură între odaia nupțială și borta infinitului
Pe-aici se trece într-o altă galaxie a tăcerii Taci și vei fi
promovat La birou îngerii contabilizează și ultima picătură
de ploaie Bacovia redivivus Toți se șterg de preșul sufletului
Cu mâinile imaculate de sânge destinul îți ghicește iar trecutul
de probă Et in Arcadia ego
Și totuși care-i diferența
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu