Costel Zăgan
Pentru a nu pune
în primejdie
oxigenul celorlalți
ard în continuare
împotriva
cenușii
Ce rug ipocrit
și inima aceasta
a mea
prietene
POEME INFRACȚIONALE, 1995
Restaurarea poeziei
versus
restaurarea poetului
încotro lumea
dis-de-dimineață
încotro soarele
și
planetele domestice
Ce-i
cu
vulgaritatea naturii
și
mai ales
a culturii
pardon
a pădurii
Încotro umbră
poezie a mea
cotidiană
Scriu
cu
spatele
la
steaua mea
dumneavoastră
cum citiți
ceai sau cafea
scriu și tac
înghițituri mici
de
fructe și silabe
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Două pietre
stau
la sfat
doi țurțuri
se topesc
concomitent
două statui
aceeași
umbră
restul
n-o fi
cumva
Shakespeare
Orice anotimp cu îngerul său îngerul de frunze-i la rând când după toate-ți pare rău doar toamna cade pe pământ COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI D...