EREZIA CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ
Când unde și cum au fugit cei șapte ani de acasă
Hai noapte bună bunici și părinți somn ușor dragi
lor La revedere bun simț Închid televizorul și des
chid fereastra Să iasă firmamentul din călimara po
etului cu acces la ultimul orizont virtual Călcâiul lui
Ahile lasă urme profunde în zăpada proaspătă Dacă
nu mai ninge cinci secunde poate-l zăresc pe
Dumnezeu Când îmi potrivește steaua în locul acu
lui de la cravată Plapuma de nisip visează și la această
oră Probabil și capitalismul cu față umană este tot o
utopie Revoluția ca de obicei hibernează în cazemata
condiției umane Nu vă grăbiți Încă n-am deschis televizorul
Și iar s-a luat curentul
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu