Doamne numai atât poți
Rugăciunea
mea-i fără de sfârșit Dragostea mea
nu are margini nici în cer nici pe pă
mânt Tot ce am îți aparține inclusiv
viața și moartea mea Tăcerea îmi ghi
cește fiecare gând Sufletul meu e o
carte deschisă de îngeri Abia mai res
pir printre cezeisme și inventeme
Frații mei poeții de pretutindeni
cad
din
extaz
în
extaz
Nu mai am loc
unde
să pun
și
eu
un amărât semn de întrebare
Sunt înconjurat
de zâmbete și dragoste
Poezia
mi-a ocupat inima
în speranța
unui selfie
cu
moartea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu