Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste.
1.Eu mă zgudui de tristețe, lumea aplaudă în versete.2. Abuzul se uzează primul. (Costel Zăgan)
Slava deșertă, fie că e alungată, fie că e de față, naște mândria.
FILOCALIA II
* Credința e certitudinea despre existența lui Dumnezeu.
* Natura indică pe Dumnezu.
* Căci păcatul este izolare.
* Adevărata credință se prelungește în iubire.
* Stabilirea relației eu-tu se realizează prin credință.
* Cel care mă indică pe mine drept o datorie pentru semenul meu nu poate fi simțit decât ca stăpânul suprem al amândorura. Acela e Dumnezeu.
* Semenul meu trebuie să creadă tare ca să mă învie pe mine.
* Omul devine robul patimilor, slăbind în caracterul lui de subiect, când nu iubește.
* Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste și slujesc ei.
* Descoperirea dragostei divine e condiția creatoare a mântuirii omului.
* Faptele lui Iisus sunt brațe întinse asupra noastră.
* Opera Lui e puntea pe care o aruncă făpturii permanent.
* Iisus rămâne tot timpul ușa mântuirii, calea și viața.
* Nici pe pământ, nici în cer o ființă pur omenească n-ar fi fost capabilă de o suferință în stare să topească păcatul din oameni și să ispășească în fața lui Dumnezeu.
Dragă Kitty
trecutul are cuvântul
să spună el ce ne așteaptă
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
DESPRE DEOSEBIREA PATIMILOR ȘI A GÂNDURILOR
Nu va putea să alunge de la sine amintirile pătimașe
omul care n-a avut grijă de poftă și mânie,
pe una stingând-o cu posturi,
cu privegheri
și
cu
culcatul pe jos,
iar pe cealaltă
îmblânzind-o
cu
îndelungă răbdare,
cu
suferirea răului
cu
nepomenirea de rău
și
cu
milostenii.
Un cântec de dragoste răsună-n infern
un cântec de dragoste răstoarnă lumea
Doamne oare numai cântecu-i etern
dar că numai eu l-am auzit e culmea
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Toate însușirile dumnezeiești pornesc din dragoste.