VIITORUL CA HIATIRONIE

Ha-ha-ha
surpriză
Eu mă despart
și de prezent
tot
râzând
Dumneavoastră încotro
precinstitelor fețe
cu-aceste
măști
de
contrabandă
Cu-acești Balcani
pe scară rulantă
Costel Zăgan, Poeme infracționale 

POEZIA SEXULUI FRUMOS

 01

Algoritm Big Data

mon amour

Ce fericire-mi

recomanzi

pentru

următoarele

24 x 60 x 60 sec

ce mâncare

ce băutură

ce kamasutră

a gingășiei

îmi va monitoriza

starea

Ce iluzie îmi va umple ziua până la

refuz

ADN-ul meu este iar îndrăgostit de

ADN-ul Fetei Morgana

Dragă Big Data

ce pacoste

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ALBUMUL TEXTELOR ILUSTRATE, VOL.1, 2019

 ȘOARECELE DE BIBLIOTECĂ

M-am născut

trăiesc

și

visez

printre

cărți

Raiul meu este literatura

Dumnezeu

cel mai mare poet

scrie

cu trupul meu

sonetul lumii

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 PROFESORUL MEU ELEVUL (MEU)

Profesor
nu te naşti

Profesor devii toată viaţa

Dacă
ai învăţat

Că nimic nu-i de-a gata

Că
eşecul şcolar nu-i un accident
dar
nici
un dat odată şi pentru totdeauna

Că
elevul
nu-i doar ocazia
de-a câştiga
un nenorocit de salariu de bugetar

Însă
nu-i nici
regele (ne)declarat
al unei clase
de prinţişori analfabeţi

SUNTEŢI ÎMPREUNĂ
ELEV ŞI PROFESOR

Un binom
care
trebuie să aducă
viitorul
mai aproape

Poate
însă
trebuie
să gândiţi

Să gândim
împreună

Elev şi profesor

Profesor şi elev

Împreună şi separat

Fiecare
în
inima celuilalt

Costel Zăgan ODE GINGAȘE

 

POEZIA

Poetul se opri la porţile cetăţii şi însingurat

ca de obicei începu să scuipe cu versuri pe

zidurile exterioare Nesfârşite mi-au fost nop

ţile singurătăţii Dragoste pâinea mea cea de

toate zilele De multe ori flămânzitu-mi-au şi

trupul şi sufletul Depărtarea însă mă cheamă

iar şi nu pot pleca cu mâinile goale Pe degete

îmi strălucesc luceferi şi cele mai fragede ste

le Şi vai de zăpezile ce mi-au cucerit toate sim

ţurile Cuvintele mi-s pline de viscol şi vânturi

turbate Dinţii şi măselele se clatină de nerăbda

re şi dor Ochii mi-s întunecaţi de dorinţă Şi

numai dragostea îmi poartă mâinile spre tine

Pâine a poeziei mele de inimă albastră

Buzele ard

ca

nişte

flăcări

 

Inima-i

ce

nu

şă

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

 DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-ţi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert

Costel Zăgan

 , 

Poeme de-aprins focul

 

7Ioana Manolache, Ionut Vizitiu şi alţi 5

2 comentarii

2 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

2 comentarii

Vezi încă un comentariu

• Ioana Burghel

  ...,,Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe

  să plângi cu lacrimile într-un vers

  să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe… 

  Vezi mai mult

  • Îmi place
  •  · 8 ani

Activ

Scrie un comentariu...